Different World

Asta nu e lumea la care mă gândeam eu. Nu e prea târziu….

Haideți să nu mai privim cum nu se dărâmă imperiul și să acționăm. Poate vom pierde o seara, două, trei dar acum știm….

Vreau să readuc stelele la vechea lor strălucire caci asta nu e lumea la care mă gândeam.

Întoarce-ma înapoi în munți că să pot din nou visa. Vreau să mă ghidez după stele.Căci acum știu!

Putem ridica din nou imperiul,putem face din nou stelele sa strălucească.

Totul e in puterea noastră.

Haideți să ridicăm o lume nouă….o lume diferită.

Că să putem visa din nou și să nu mai fin pierduți în propriul nostru castel.

Reclame

Aud melodia ce mă rănit cel mai mult. Îți aud vocea!

Am avut ocazia sa te am, dar am pierdut-o.
Am pierdut șansă să fiu fericita, să descopăr dragostea, sa te descopăr pe tine și cea ce iești.

Îmi pare rău că am fost o lașă, mi-a fost teama sa iubesc deoarece îmi iera teama că într-o zi o sa pleci și eu…eu aș fi rămas singura și mai rece decât sunt deja.

Nu sunt rece fiindcă așa am ales, sunt rece fiindcă am fost obligată să mă răcesc.
Teama de durere, de a pierde asta mă înghețat.
Am găsit o mica flacără in ochii tăi albaștri care m-ar fi putut topi dar și una mai mare care m-ar fi înghețat mai rău.

Mi-am dat seama prea târziu, căci ai început să încălzești inima altcuiva.
Și ce mă doare mai tare e că acea persoana e una apropiata mie.
Îmi face rău să vă văd împreună dar am sa fac și asta daca voi sunteți fericiți.

Știu.. mi-am promis mie că deacum eu sunt pe primul loc, dar tu ai ales asta luna mea albastra.
Iar eu nu am decât să suport și să țin asta ascunsa in mine toată viața mea. O altă iubire pe care am cedat-o pentru a fi bine altora.

Nu pot lupta, iartămă!
Va trebui că de fiecare dată când va vad sa mimez fericirea, nu am încotro.
Va trebui sa țin în mine așa cum fac de cand mă știu…știu că-mi fac rău singura că odată voi ceda dar voi știi doar eu.
Nu te voi lăsa să vezi pentru a nu te răni crezând că e vina ta.
Eu am ales sa nu mai lupt.

Prima data am crezut că nu simt nimic pentru tine dar după ce am văzut că nu m-ai am atenția ta, că nu-ți mai am prezența..atunci am văzut.

Să nu crezi că nu te iubesc, dimpotrivă iești prima persoana pentru care am simțit ceva real.
Se pare că nici acum nu voi învăța ce e dragostea, va trebui sa amân lecție asta pentru una nouă, să mă pun deoparte pentru binele celor ce-i iubesc.

Adio luna mea!
Reflectă lumina altui soare și ghidează alte stelele.
Eu am căzut de pe cerul tau și m-am stins.
Sunt cat se poate de bine și promitemi că măcar nu o să mă uiți !

Cu dragoste,
mică ta stea
-Yildiz-

Confesiunile unui umbre.


M-am pierdut pe mine in tot drumul asta către succes pe care sigur nu o să îl am niciodată. Mi-am pierdut rațiunea, mi-am pierdut sufletul și am devenit parțial de gheață. Încă mă mai zbat să mențin flacără din mine aprinsă, dar deja cred că se va stinge curând și odată cu asta și tot ce am fost. Unde trăiesc eu nu poți rămâne bun, nici daca vrei eu incerc asta de 7 ani dar nu mai am mult nici eu. Îmi pare rău că nu voi rezista prea mult pentru a le arăta că e posibil. Îmi pare rău pentru fiecare persoana care încearcă același lucruri dar cad și ele în flacara de gheata a păcatului. Și îmi pare rău pentru toate rănile care le aduna încercând să reziste. Daca eu nu mai rezist mult va rog pe voi sa rezistați și poate mă veți ajuta și pe mine să mă ridic. Căci nu mai am mult și simt asta, simt că voi cădea și asta va fi curând. Deja simt întunericul și gustul lui amar. Aceași amărăciune lafel că prima data. Acum nu fac altceva decât să stau în întunericul ce devine din ce in ce mai sufocant. M-am refugiat în regatul umbrelor și fără să-mi dau seama am devenit una.
Atât de puternică încât mi-au dat în posesie coroana păcatelor.
O coroană făurită de mine că să mă pedepsesc pe mine.
Și am să continui să o fac până în iad și inclusiv acolo.

Game over!


Și îmi aduc aminte de parcă ar fi ieri

De fapt au trecut ani și tu inca mai speri?
Încă mai speri că m-aș întoarce iar…
Să-ți intru iar în joc ar totuși banal

Căci jocul tau e lung…. are prea multe etape, iar nivelele pentru mine sunt sunt totuși prea riscante.

Căci premiul tu ai fi iar asta n-ar fi rău…

…Dar chiar de te iubesc, iubirea tai păzită bine

De alt cineva cu un nivel mai bine de cat mine

Si nu ie vina mea că pradă te-ai lăsat

Imi pare rău să-ți spun că jocul sa încheiat.

E vina mea!

E vina mea că sunt așa…..

… vina mea că te-am lăsat distrus așa.

Dar lăsami inima să bată în continuare chiar daca e indecisă.

Ști mai bine ca oricine că ți-aș da toată iubirea mea dacă aș ști că suntem de neînvins.

Și e doar vina mea că nu ți-am acordat încrederea și iubirea pe care ți-o doreai.

Si simt cum lacrimile mele te îneacă și că tot ce am plănuit și nu am făcut ne-au adus în acest punct.

Și e doar vina mea că nu am fost sinceră și că am îngropat minciunile și că astfel se varsă lacrimi.

Dar bate-mi in inimă până începe să bată iar, căci privirile tale le simt că pe un cuțit.

E vina mea că te ascunzi in tine și că toți fluturi hrăniți de iubirea ta se ofilesc.

Toate astea mă îneacă și mă ofilesc, simt durere inimi mai puternic decât ce-a fizica.

E vina mea te rog strapunge-mi inima cu ea. Căci doar așa pot să mă trezesc, dar după te rog să bați în ea până incepe sa bată din nou fără ajutorul tău.

Căci nu m-am iubit pe mine suficient că să te pot iubi și pe tine cu adevărat. Iar acum e ultimul lucru pe care ți-l cer căci eu nu pot face nimic lacrimile și durerea pe care o simt mă îneacă și mă fac din ce in ce mai neputincioasă in fața gheții ce așteaptă na îmi cucerească inima a cărui foc mistuitor încărcat de iubirea ta încet… încet se stinge.

Vechi amintiri…

Cândva copacii erau mai mici și puteam astfel să îmi văd visul, dar azi sunt acoperite de aceste frunze verzi și dese.
Afară ploaia ia o mica pauză după întregul spectacol fulgerător și astfel următorul pe scena cerească este curcubeul.
Încerc să îmi zăresc visele prin copaci deși ,dar nu mai pot.
Poate eu am crescut sau ei nu-mi pot da seama…..
Poate eu le-am dat voie să-mi asuprească visele, să le înece deoarece îmi doream in adâncul meu sa nu mai fiu ce sunt, să fiu matură.
Azi regret tot!
” Ce frumoasa e priveliștea din balconul casei tale! ”
Îmi spunea cândva o prietenă, o persoana la care țineam enorm de mult în acea perioadă.
Dar greutățile vieții și așa zisele”reguli ale perfecțiuni societăți” ne-au separat.
Azi deabea daca ne mai vorbim și urăsc asta.
Dar ani ce ne-au separat ne-a transformat în străini, și chiar daca ne-am dori sa fim iar noi nu am putea, findca am devenit atât de retrase încât deabea daca o mai văd.
Cândva ne jucam cu păpușile împreună iar acum…acum…
Încerc să uit tot ce ne-a legat dar nu pot.
Findca ea mi-a dat o lecție importantă pe care nu o voi uita niciodată.
Trecutul îți va afecta mereu viitorul ,nu incerca sa negi sau sa îți uiți trecutul.

Nu o să poți!

Asta mi-a arătat ea prin atitudinea ei față de toți. Oricât de prietenos sau prietenoasă ai fi mereu cineva te va face sa devi opusul tău.
Sa devi rece, meschin,șiret,manipulator,narcisist,etc..
Sa devi o statuie de piatră a cărei inimi îngheață pe zi ce trece, și căreia orice greșeală oricât de mică ne poate distruge.
Nimeni nu poate schimba asta oricât ne-am dori.
Așa am fost creați sa repetam același păcat generație cu generație!

Am devenit ceea ce nu am fi crezut niciodată _opuse_ !

Eu încă mai încerc să trăiesc în lumină dar tu…..tu te-ai pierdut prea mult în întuneric.

Ce sa fac dacă e ceva în mine mai puternic?

Încă de aseară am avut un sentiment de neliniște.
Trebuia să i-au odată pentru totdeauna o decizie.
Nu pot să pierd fiecare ocazie de a fi fericita din cauza temerilor mele .
Poate că în el îmi pot găsi adevărata fericire dar teama din mine îmi tot spune că sigur se va termina cu mine și mai rănită decât sunt deja
Înainte nu eram așa fricoasă dar de când am fost de nenumărate ori rănită mi-am dat seama că oamenii fac totul pentru a-și îndeplini interesele fara sa le pese câți oameni rănesc
Trist dar adevărat așa am ajuns.
Și recunoaște că și tu ai făcut macar o singură dată asta și poate chiar fără să-ți dai seama.
Ai ales pe cineva doar că aveai ceva de câștigat de la el/ea și după ce ai obținut ce ai dorit ai terminat cu acea persoana.
Ia sentimentul asta și înmulțește cu 10.
Doare nu? Doare să fi folosit și apoi aruncat de parcă n-ai însemnat nimic.
Acum mă înțelegi de ce îmi ie atât de teamă?
De asta am dubi.
Am inceput să mă închid în mine pentru a nu mai fi rănită.
Astfel la exterior par o persoana insensibilă și incapabilă să simtă ceva dar interior e cu totul altceva.
Astfel am ajuns să cred că nu e bine sa te încrezi in oameni și să ți la ei deoarece îți devin slăbiciuni.
El îmi dă târcoale inimi și îmi e greu sa ridic peste tot baricade.
Știu că va reuși să intre și știu că nu se va termina bine.
Dar ce să fac dacă e ceva în mine mai puternic decât rațiunea mea?