Floare gri

Mă plimb agale printre flori
Gri, uscat de sărbători
Și nu văd pală de culoare
De viață sau urmă de soare

Și caut asta în zeci de cărți
Filozofia nu-mi răspunde
Psihologia mă deprimă
Literatura cam suspină

Unde-i a lumii culoare
Floare vie a ei chemare
Raționamentul nu-mi răspunde
Nici spiritul nu rupe gheața

Nu văd agale nimic viu
Doar moarte în chip de cugetare
Și doar cadavrele se plimbă
Împodobite de sărbătoare

Iar cimitirul este gol,
Cu gropi la fiecare pas
Stau și privesc pământul care
Servea cândva drept viu popas

Renunț la a mea căutare
Și mă retrag în floare gri
Privesc în sus spre cerul care
E adăpostul celor vii